live.laugh.love.

Some might think i'm crazy, dar acest blog este dedicat lui Tzitz ( my beautiful, sweet kitty:X,whom i love so muchh) :D

De cand am fost mica, am fost inconjurata de animale. Bunicii mei si-au luat un caine lup (ciobanesc german) pe cand aveam eu vreo 2 anishori. Tot timpul cand mergeam la ei, ma jucam cu Rocky. Ne iubeam mult, dar cand a crescut am prins o oarecare frica de el pt ca daca se ridica in 2 labe era mai mare decat mine:) Cu timpul,am crescut si eu si nu am mai avut probleme cu el. Intr-o vara insa, bunicii mei au plecat in concediu si l-au lasat pe Rocky in grija unui baiat,care venea sa-i dea mancare si apa.Si de atunci,nimeni nu stie cum, Rocky a disparut. La toti ne-a parut foarte rau, dar in special bunicilor, care sunt mari iubitori de animale, iar Rocky era "copilul" lor.:)
Dupa Rocky, a urmat o pisica de care aveau grija, dar si ea a plecat. Si de atunci bunicii au renuntat la a mai cumpara alte animale, mai ales ca nimeni nu-l va putea inlocui pe Rocky.
Verishoara mea avea mereu cel putin un animal: cate un caine - doi,papagali,canari,hamsteri,porcushori de Guineea. Abia asteptam sa merg la ea.

Eu,in schimb, acasa nu aveam nici un pet, deoarece ai mei nu erau de acord sa tina un caine sau o pisica in apartament.Pana in clasa a 5-a, cand am fost la ceva expozitie de papagali si o prietena de-a mea a castigat un papagal.Saracul, era slabutz si fara pene in cap pt ca se batuse cu un altul. Ea nu a avut ce face cu el, asa ca l-am "adoptat". Papagalul s-a facut foarte frumos, si s-a dovedit a fi destul de destept. Chiar daca era perus, a avut tentative de a vorbi, era jucaus si prietenos. Vreo 2 ani a stat la noi pana a zburat pe geam intr-o primavara.:( Dupa el au urmat alti doi papagali, pe care i-am luat tot din mila deoarece nu-i vroia nimeni. Ei exista si acum.:)

Dar papagalii nu erau tocmai animalele care mi le doream eu,adica nu poti compara un caine sau o pisica cu papagalii. Toti sunt draguti, dar cainii si pisicile sunt mai inteligenti/inteligente si more fun.Asa ca in ultimii doi ani mi-am dorit foarte mult o pisica.Persana daca se putea.

Si in septembrie 2007 am primit una cadou de la iuby meu. M-a sunat intr-o zi si mi-a spus ca are o surpriza pentru mine. Curioasa din fire,atat am insistat sa-mi spuna ce e pana mi-a spus. Nu mai puteam de fericire. M-am dus si le-am spus alor mei - acum nu mai aveau ce sa comenteze fiind cadou :D. Au primit destul de bine vestea, din momentul in care l-am adus acasa, l-au indragit. Acum toata ziua il pupa si il mangaie, asa ca Tzitz al nostru este un rasfatzat. Cred ca nu mai are rost sa va spun cat il pup eu si il strang in brate:)) Oricum, un lucru este cert: pana nu ai un animal in casa de care sa te atasezi, nu stii cum e. Toate animalele sunt dragutze, dar in momentul in care trebuie sa ai grija de un asa sufletzel sunt si mai dragutze.

Dar motivul pentru care am scris acest blog este ca astazi tzitzu meu a suferit o operatie,si anume cea de sterilizare (motan de rasa fiind, nu am avut de ales - e de preferat asa decat sa vina acasa tot batut,cu blana lui mare si deasa vai si amar, sau doamne-fereste sa nu mai vina deloc),iar acum este inca sub efectul anesteziei. Dimineata,cand i-a dat doctorul injectia cu anestezic mi s-a facut asa mila de el. Il priveam si era asa mic si neajutorat,nu stia ce i se intampla. Si atunci m-am gandit ca nu-i inteleg pe acei oameni,daca se pot numi asa, care ranesc animalele cu atata placere. Cum pot fi atat de cruzi cu niste vietati nevinovate??? Ei sunt cei care merita sa aiba aceeasi soarta cu animalele pe care le-au chinuit. Si asta,din pacate, se intampla doar la noi in tara. Afara exista pedepse serioase pentru asa ceva, si chiar inchisoarea. Sper doar ca intr-o buna zi sa existe si la noi asa ceva, deoarece este singura solutie pentru a opri violenta asupra animalelor.

So, Tzitz, I can't wait sa te faci bine si sa te vad fugind pe aici din nou! :D